Reiteram cuvintele care i-au placut atat de mult, care l-au facut sa simta bucuria si mandria ca ne este coleg. Acum nu mai este. Va ramane insa in inimile noastre ca un camarad pe care te bazai in orice imprejurare. Dumnezeu sa te aiba in paza, drag prieten!
Sursa: https://www.snlp.ro/caracterul-castiga-respect-seria-salariatilor-cu-staif-din-sistemul-penitenciar-continua/
Un model de comportament care statueaza ideea ca sistemul penitenciar detine resurse demne de respect, il gasim in colegul Moise Dumitrel, salariat al CD Braila – Tichilesti. Acesta a ales calea voluntariatului in Asociatia Traditia Militara, fiind singurul lucrator din sistem implicat in actiunile de constientizare colectiva a respectului pentru eroii Romaniei.
Considerand respectul pentru inaintasi ca pe o datorie, colegul Moise Dumitrel intampina provocari fizice serioase in timpul reconstituirii unor batali, nu de putine ori innoptand prin corturi amplasate in camp deschis, infruntand vicisitudinile unor trasee montane, practic simtind intr-o oarecare masura suferintele celor care s-au jertfit pentru unitate si libertate. Pe langa multele evenimente nationale organizate in locuri in care s-a scris istoria Romaniei, acesta reprezenta Romania cu mandrie si in afara granitei, cel mai recent eveniment reprezentadu-l manifestarile dedicate centenarului bataliei de la Verdun, organizate de presedintele Frantei .
Moise Dumitrel: „Este un loc in care oameni de diverse varste si felurite profesii, uniti doar de pasiunea pentru trecutul militar al romanilor, incearca sa reinvie o istorie care mai exista doar in carti. Traditia Militara este o mare familie de patrioti romani, iar prin reconstituirea evenimentelor istorico- militare la care au particicipat trupele romane in cele 2 mari razboaie, este un mod prin care imi servesc tara. Satisfactia noastra este acea emotie din ochii oamenilor care, privindu-ne, simt puntea care o creem intre trecut si prezent, intre militari si civili, amintindu-ne despre cei care s-au sacrificat pe altarul patriei.”
Ca voluntar in Traditia Militara, nu se sfieste sa se identifice ca lucrator in sistemul penitenciar. Iar asta ne face sa fim mandri de el si sa-i acordam respectul cuvenit. Ceea ce a ales sa intreprinda ca voluntar in aceasta asociatie, nu e doar o modalitate de a-si umple timpul liber cu o activitate. Este o abordare inovativa prin intermediul careia, in prezenta acestuia, se aminteste calitatea de lucrator in sistemul penitenciar, reamintindu-se ca suntem parte al unui sistem de aparare si siguranta nationala.
Ca voluntar in Traditia Militara, nu se sfieste sa se identifice ca lucrator in sistemul penitenciar. Iar asta ne face sa fim mandri de el si sa-i acordam respectul cuvenit. Ceea ce a ales sa intreprinda ca voluntar in aceasta asociatie, nu e doar o modalitate de a-si umple timpul liber cu o activitate. Este o abordare inovativa prin intermediul careia, in prezenta acestuia, se aminteste calitatea de lucrator in sistemul penitenciar, reamintindu-se ca suntem parte al unui sistem de aparare si siguranta nationala.
Un coleg extraordinar!
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-l aiba in paza!
Dumnezeu sa te odihnească prietene drag
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa i ierte păcatele si sa l odihneasca in pace!
RăspundețiȘtergereNu vreau sa stiu cum a murit, vreau sa va spun cum a trăit.
Un om onest si bun, cu principii sănătoase despre viata, un bun profesionist ce si a asumat asertiv toate îndatoririle pe care le a avut prin fisa postului.
A fost genul de coleg pe umărul căruia iti puteai plânge amarul. Colegul care nu a fost partinitor in contradictii de opinie.
Având un coeficient de inteligenta peste medie, a dat dovada de intelepciune in tot ceea ce intreprindrea. Cu drag ma intindeam la taifas cu el despre viata, morala sau servici.
A fost omul căruia i a displacut cearta si a căutat mereu sa lase loc de " buna ziua". A evitat conflictul si si a păstrat mereu zâmbetul pe chip.
Analitic, caracter care l a pus in situatia de a fi "arbitru" disputelor colegiale. Pentru ca atât colegul A cat si colegul B, i se plângeau deopotrivă pentru ceea ce disputau.
Îl voi tine minte pentru ceea ce a spus o data: " când doi se cearta , sa stiu ca amândoi sunt convinsi ca au dreptate, altfel nu si ar sustine punctul de vedere...". Acest principiu l a pus mereu in situatia de a se gândi mai bine la ceea ce sustine el ca idee de dezbătut.
Îl voi tine minte pentru un tic verbal atunci când povestea cate ceva: " mai baiatule...".
Când am auzit ca făcea parte ca voluntar din Asociatia Traditia Militara, nu m am mirat. Pentru ca l caracterizează. Iubea istoria României si era mândru ca este roman. Si ceea ce a facut arata o inima mare.
A fost un om calm si si iubea mult copilul. Am fost in preajma lui când vorbea duios si gingas "da, tati! Asa e tati!".
In vocea lui simtind dragostea ce o avea pentru copil.
Nu stiu ce l a facut sa apese pedala acceleratiei. Nu a fost omul grăbit, ci calculat si atent la greselile sale.
L a avut pe Dumnezeu mereu alături. Acum Dumnezeu îl are pe Dumitrel.
N as vrea sa i plâng disparitia, ci sa mă bucur ca l am cunoscut si am avut onoarea de a face parte din cercul lui de cunostinte poate chiar prieten, mai mult decât un simplu coleg!
Odihneste te in pace scump coleg !
Nu te vom uita niciodată!