marți, 6 septembrie 2016

Popota. Aparent un subiect simplu, pe fond o perfidie


Nu vom trata subiectul popotei la modul empiric ci ne bazam pe certitudini. Pe certitudinea ca s-a incercat, si intr-un final s-a reusit ca popota unitatii sa fie pusa in postura de a se confrunta cu dificultati de functionare. Si asta in conditiile in care, nu cu mult timp in urma, tocmai unii dintre actualii artizani ai managementului local s-au confruntat, personal, cu dificultatea punerii in functiune a acesteia.

Din considerente ce au tinut de ambitii personale sau mai degraba de alinierea la unele decizii, doar pentru ca asa au procedat si altii, la un moment dat, popota nu a mai functionat. Atunci am reactionat iar argumentul ca avem prevazute functii de bucatar, cu specificatii ca deservesc popota unitatii conform normelor legale, n-a stat in picioare, admitand in continuare ca popota trebuie sa ramana inchisa. Inchisa in conditiile in care in aproximativ jumatate dintre unitati functiona. In fine, un episod vechi. 

A urmat apoi sosirea domnului Muscalu la conducerea penitenciarului Tichilesti si, parca pentru prima data simteam ca-i prezent un suflu pozitiv pentru salariatii nostri. Si a demonstrat-o pe parcursul celor 6 luni in care a activat in Tichilesti ca director. Fara a i se oferi prea multe argumente (legale dealtfel) a capacitat resursa umana si a dispus constituirea comitetului de popota. Evident si punerea acesteia in functiune, chiar daca lamentarile sau plansetele (pe bune!) unora si-au facut instant aparitia.

La momentul asta ne aflam "la un click distanta" de a ne confrunta din nou cu posibilitatea nefunctionarii popotei desi directorul DEA ne-a asigurat ca se vor gasi solutii. Deocamdata, e doar o confirmare verbala si salutara totodata in conditiile in care motivele posibilitatii nefunctionarii sunt de-a dreptul iritante, chiar premeditate, spunem noi. Si, dupa cum am afirmat la inceputul acestei scrieri, nu suntem doar empirici. Ne bazam pe certitudini.

O certitudine e cea legata de aprobarea transferului unui agent bucatar la penitenciarul Braila. Este evident faptul ca agentul in cauza a avut dreptul legal de a intocmi cerere de mutare si tot legala este si aprobarea acestui transfer. Nu ne vom opune dreptului de a fi transferat insa, retoric, adresam cateva intrebari. Nu cu o tinta anume, ci pentru a va creiona fiecare dintre dumneavoastra un spectru al acestei situatii:

1. Cum s-a sustinut la nivel ANP interesul unitatii Tichilesti, in conditiile in care ne confruntam cu o mare problema in privinta personalului incadrat pe functia de bucatar, daca surse din ANP, contactate telefonic, nu sustin ca s-ar fi confruntat cu interventii de acest gen?

2.  Cum a fost posibil avizul favorabil de mutare, la nivel ANP, in conditiile in care plecarea unui bucatar creeaza o reala bresa in activitatea Tichilestiului, in speta functionarea popotei?

3. Cum a fost posibil transferul unui bucatar de la Tichilesti la penitenciarul Braila, in conditiile in care penitenciarul Braila detine in prezent agent bucatar care indeplineste, in schimb, prin decizie zilnica, functie de economist/contabil ?

4. Cum s-a pozitionat administratia Tichilestiului fata de cea de la penitenciarul Braila, in conditiile in care cunoastem cu totii faptul ca unele miscari de personal intre unitati sunt discutate, cel mai probabil pe argumente? Argumentul ca penitenciarul Braila foloseste bucatar pe post de economist/contabil a servit cuiva?

In final, intelegem ca interesul oricarui manager de penitenciar e de a asigura personalului conditii optime in desfasurarea activitatilor, asigurandu-i inclusiv dreptul legal de a servi masa la popota unitatii, Insa, prin ce mijloace? Am putea, cei din penitenciarul Tichilesti sa ne consideram "cadavre" pe traseul unora in ascensiune?

Personal, spunem ca nu. Si vom lupta pentru o pozitionare corecta a personalului de la Tichilesti in virtutea inertiei "intereselor" unor sefi de penitenciare. Personalul acestui penitenciar e la fel de important ca oricare altul din orice penitenciar si, in fond, pentru asta am si fost alesi ca reprezentanti sindicali.

Pietrele raman indiferent de inversunarea cu care trece apa!

4 comentarii:

  1. Pai CE nene nu Mai are dreptul omul Sa se transfere?
    Ce atatea griji ca nu are cine face mancare la popota.. .
    Ia Sa se puna anunt cine vrea Sa fie Bucatar la popota Sa vedem cam cati vin Sa isi arate disponibilitatea. .

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai revenit. In forta ! :) Dar si total neinformat.
    Pe langa faptul ca nu ai inteles nimic din articol (cum ca nu avem nimic impotriva transferului), emiti si o procedura care, efectiv ne face sa credem ca faci comentarii doar pentru a scrie si tu ceva.
    Ne facem griji pentru ca suntem un sindicat care reprezinta drepturile unor salariati. Iar mancatul la popota este un drept al acestor salariati, reglementat prin ordin de ministru. Nu faptul ca cineva ar fi gurmand provoaca o astfel de reactie ci posibilitatea incalcarii unui drept al salariatilor, un principiu la care nu putem renunta indiferent de ce conotatie ar da unii acestei situatii. Intelegi care-i faza cu drepturile si principiile? Pe vremea ta era la fel ? Ia poveste-ne, ca devii simpatic rau.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu era la fel desigur.
    Lumea progreseaza.
    Dar un curs de bucatar pentru cadrele interesate se putea face!
    Asa cum s-au facut multe altele de altfel.
    Unele dintre ele fara nici un folos persoanelor ce le-au facut!
    Cam asta voiam sa spun.

    RăspundețiȘtergere