Cu schizofrenie, salvat de puscarie ?

Daca urmarim strict sintagma  regasita in dex, a fi schizofrenic inseamna a beneficia din plin de o dereglare treptata a proceselor mintale. Daca ar exista in mediul penitenciar, am realiza ca s-ar manifesta prin intermediul unor atitudini conflictuale permanente ale individului cu cei care-l inconjoara.

De cele mai multe ori, nevoia acerba de a se afla in conflict permanent cu cei din jur, ar deriva din starea psihotica autoindusa, devenita chiar reper existential in viata individului schizofrenic. Si, poate ca va intrebati care ar fi motivele pentru care starea proceselor mintale ale individului i s-ar degrada intr-atat de mult. Ei bine, individul si-ar perfectiona uneltele autodegradarii intr-atat de mult, incat si lui i-ar fi destul de greu sa gaseasca un raspuns, daramite sa-l intuim noi.

Desi pare complicat, se pare ca nu doar degradarea mintala i-ar determina comportamentul schizofrenicului, ci chiar faptul ca ar fi fost crescut parca, intr-un mediu intr-atat de toxic, incat ar fi preluat din plin manifestarile specifice unui martafoi slinos de cartier. De cele mai multe ori si-ar justifica manifestarea de puslama prin intermediul unor chestiuni inventate pe stilul propriu, ca de un alt stil nu putem vorbi. Pentru ca oricare alt stil s-ar rezuma la elemente ce tin de legalitate. Iar legalitatea, cand ai deprinderi de martafoi, e utopic a-si gasi rostul.

Ceea ce e mai greu sa inteleaga individul schizofrenic sau martafoiul slinos, e aceea ca, la puscarie, sunt unele reguli scrise sau nescrise dar care, indiferent de cum le gasim in practica penitenciara, acestea nu fac obiectul empatizarii cu detinutul intr-atat de mult incat sa i se faciliteze unele combinatii, fie ele chiar si mici gainarii.

Astfel de manifestari ar cangrena si mai mult puscaria. Speram ca unii colegi nu s-ar familiariza cu astfel de practici, ca altfel...lipiciul curatitorului de martafoi de puscarie va aduna tot, fie c-ar fi in gratiile altor martafoi, fie ca nu.