Sursa: www.snlp.ro
Sa traiti dom' major!...arile alea cand se dau?
Estimarile au fost corecte, asteptarile sunt justificate.
Am incasat cat ne-a lasat bugetul inainte de sarbatori, a durat efectul
cash-ului si al minivacantei cam doua saptamani, apoi a inceput din nou
goana dupa drepturile legale, promise dar mereu restante. Absolut
firesc.
Tot fireasca este si atitudinea reactiva a salariatilor prea iritati incat sa mai accepte explicatii si la fel de normala este lipsa unor informatii concrete chiar si din partea sindicatelor, cat timp se constata o lipsa acuta de concret, inca.
Faptul ca inca nu s-a tras o linie nu sugereaza ca dormim pe o ureche. De altfel ar fi imposibil sa dormi cand ti se striga in ureche. Desi nu este nevoie de niciun strigat ca sa stim ce avem de facut. Deciziile nu sunt totusi atat de simplu de luat intrucat nu ne putem rupe de context.
Perioada care a inceput cu iunie 2014 si pana in prezent ar fi trebuit sa fie marcata, in structura de aparare, de pace sociala si liniste, efecte corespunzatoare demersurilor care presupun reparatii salariale, implicit morale.
Reactivarea unor sporuri pentru ore lucrate in zile de sarbatoare sau de repaus saptamanal, revenirea la pensiile speciale, cresterea normei de hrana si a valorii normelor de echipament, modificarea statutului special si alte asemenea initiative, s-au transformat deja, partial, in norme aplicabile intr-un mod poate nesperat in urma cu jumatate de an.
Multi ochi sunt atintiti asupra structurii noastre si nu cu intelegere. Structuri sindicale din alte domenii, mass-media, opinia publica, toti se arata ostili cresterilor din aparare si ordine publica. Nimeni nu se oboseste sa vada detaliile. Intr-o tara saraca si chinuita este normal ca astfel de miscari sa nu fie usor de trecut cu vederea de catre poporul infometat. Insa cu ochii pe conflictul din estul apropiat, Romania are nevoie de forte proaspete si loiale in propriile structuri defensive si nu de sindicate nemultumite pentru drepturi restante.
Niciun sindicat din sectorul nostru de activitate nu a initiat actiuni de protest in aceasta perioada. Ar fi o miscare strategic gresita care atrage atentia asupra unor demersuri apreciate de noi ca juste dar interpretate ca preferentiale de restul salariatilor din economie si ar face mult mai dificila finalizarea lor cu succes. Cu atat mai dificila este pozitia sindicatelor din penitenciare - singurele institutii din structura de aparare care nu si-au primit drepturile la timp conform legii.
In mod normal, reactia sindicala la o situatie injusta, trebuie sa fie imediata. Asa a si fost la momentul la care angajatorul nostru a avut ezitari in a aproba ordinul pentru plata majorarilor, conform legii. Protestele au fost anuntate si aprobate de autoritati, apoi amanate avand in vedere semnarea imediata a ordinelor. Etapa urmatoare, in care inca ne aflam este insa diferita total si trebuie apreciata ca atare.
NU SE PUNE PROBLEMA NEPLATII MAJORARILOR SALARIALE!!! Se pune doar problema imposibilitatii platii integrale a acestora inainte de luna iulie 2015, in urma unor impuneri ale Ministerului Finantelor Publice care au vizat structurarea bugetului pe trimestre. Nu ale MJ/ANP, de data asta (exista documente in acest sens). Desi putem suspecta o anumita lipsa de energie la nivelul economicului din minister.
Practic mai sunt doua luni pana la plata. Daca avem de luptat pentru ceva, atunci scopul este sa grabim plata, nu sa o asiguram! Legal si bugetar, plata este sigura si nu avem informatii care indica riscuri, la acest moment. Accentuam faptul ca in luna iulie plata majorarilor (inclusiv 50% pentru misiuni speciale) se va face retroactiv (este angajamentul ANP consemnat in sedinte repetate). Nu se va pierde niciun leu din banii cuveniti salariatilor conform legii!
Trebuie inteles ca este deosebit de simplu pentru doua structuri sindicale foarte puternice care totalizeaza peste 85% din salariati ca membri (una dintre cele mai puternic sindicalizate entitati din Romania!) sa organizeze un miting in fata unui minister. Nu presupune nici vreo mare complicatie in strangerea fortelor si nici vreo alta bataie de cap. Sunam trompeta, adunam oastea, refulam doua ore, injuram, ne usuram si ne intoarcem acasa. Fix in punctul din care am plecat.
Cu speranta ca dupa ce am aratat ce puternici suntem, lucrurile se vor corecta de indata. Dar exista si alte efecte sau perspective posibile ale unor actiuni de strada mediatizate. Si anume ca mass-media sa preia distorsionat revendicarile noastre traducand nemultumirile salariale intr-o goana dupa majorari preferentiale, ca celelalte institutii din structura de aparare sa vada actiunile noastre cu caracter de fragmentare a unor demersuri realizate cu foarte mare greutate, si asa mai departe. Niciun sindicat serios nu s-ar arunca in miscari pripite cand miza este atat de mare.
Cu toate cele expuse mai sus, SNLP a transmis clar Ministrului Justitiei ca in perfecta cunostinta a contextului si situatiei, luam in discutie organizarea unui miting daca nu vor fi facute macar plati partiale ale majorarilor pana in luna iulie 2015. Ambele structuri sindicale reprezentative din sistemul nostru urmeaza aceeasi strategie comuna deja initiata si preseaza zilnic pentru identificarea de fonduri in bugetul ordonatorului principal (MJ).
In ultima saptamana au avut loc cateva intalniri cu ANP iar pe data de 5 mai 2015 este planificata o intalnire la nivel MJ. Principala problema extrasa si impinsa in fruntea tuturor listelor noastre este plata majorarilor salariale! Nu putem decat sa asiguram toti salariatii din sistemul penitenciar, membri sau nemembri in sindicate, ca impingem cat putem si ca nu ne dorim altceva decat eliminarea definitiva a termenului restanta din vocabularul nostru zilnic!
In cazul in care dupa intalnirea din 5 mai organizata de MJ, ar deveni cert faptul ca inainte de luna iulie este absolut imposibil sa fie platite majorari, Birourile executive ale SNLP si FSANP se vor intruni urgent in sedinta comuna si vor decide asupra oportunitatii organizarii unui miting in Bucuresti, in luna mai, insa fara a ignora niciunul dintre aspectele descrise mai sus, care incadreaza un context poate mai sensibil ca niciodata.
Tot fireasca este si atitudinea reactiva a salariatilor prea iritati incat sa mai accepte explicatii si la fel de normala este lipsa unor informatii concrete chiar si din partea sindicatelor, cat timp se constata o lipsa acuta de concret, inca.
Faptul ca inca nu s-a tras o linie nu sugereaza ca dormim pe o ureche. De altfel ar fi imposibil sa dormi cand ti se striga in ureche. Desi nu este nevoie de niciun strigat ca sa stim ce avem de facut. Deciziile nu sunt totusi atat de simplu de luat intrucat nu ne putem rupe de context.
Perioada care a inceput cu iunie 2014 si pana in prezent ar fi trebuit sa fie marcata, in structura de aparare, de pace sociala si liniste, efecte corespunzatoare demersurilor care presupun reparatii salariale, implicit morale.
Reactivarea unor sporuri pentru ore lucrate in zile de sarbatoare sau de repaus saptamanal, revenirea la pensiile speciale, cresterea normei de hrana si a valorii normelor de echipament, modificarea statutului special si alte asemenea initiative, s-au transformat deja, partial, in norme aplicabile intr-un mod poate nesperat in urma cu jumatate de an.
Multi ochi sunt atintiti asupra structurii noastre si nu cu intelegere. Structuri sindicale din alte domenii, mass-media, opinia publica, toti se arata ostili cresterilor din aparare si ordine publica. Nimeni nu se oboseste sa vada detaliile. Intr-o tara saraca si chinuita este normal ca astfel de miscari sa nu fie usor de trecut cu vederea de catre poporul infometat. Insa cu ochii pe conflictul din estul apropiat, Romania are nevoie de forte proaspete si loiale in propriile structuri defensive si nu de sindicate nemultumite pentru drepturi restante.
Niciun sindicat din sectorul nostru de activitate nu a initiat actiuni de protest in aceasta perioada. Ar fi o miscare strategic gresita care atrage atentia asupra unor demersuri apreciate de noi ca juste dar interpretate ca preferentiale de restul salariatilor din economie si ar face mult mai dificila finalizarea lor cu succes. Cu atat mai dificila este pozitia sindicatelor din penitenciare - singurele institutii din structura de aparare care nu si-au primit drepturile la timp conform legii.
In mod normal, reactia sindicala la o situatie injusta, trebuie sa fie imediata. Asa a si fost la momentul la care angajatorul nostru a avut ezitari in a aproba ordinul pentru plata majorarilor, conform legii. Protestele au fost anuntate si aprobate de autoritati, apoi amanate avand in vedere semnarea imediata a ordinelor. Etapa urmatoare, in care inca ne aflam este insa diferita total si trebuie apreciata ca atare.
NU SE PUNE PROBLEMA NEPLATII MAJORARILOR SALARIALE!!! Se pune doar problema imposibilitatii platii integrale a acestora inainte de luna iulie 2015, in urma unor impuneri ale Ministerului Finantelor Publice care au vizat structurarea bugetului pe trimestre. Nu ale MJ/ANP, de data asta (exista documente in acest sens). Desi putem suspecta o anumita lipsa de energie la nivelul economicului din minister.
Practic mai sunt doua luni pana la plata. Daca avem de luptat pentru ceva, atunci scopul este sa grabim plata, nu sa o asiguram! Legal si bugetar, plata este sigura si nu avem informatii care indica riscuri, la acest moment. Accentuam faptul ca in luna iulie plata majorarilor (inclusiv 50% pentru misiuni speciale) se va face retroactiv (este angajamentul ANP consemnat in sedinte repetate). Nu se va pierde niciun leu din banii cuveniti salariatilor conform legii!
Trebuie inteles ca este deosebit de simplu pentru doua structuri sindicale foarte puternice care totalizeaza peste 85% din salariati ca membri (una dintre cele mai puternic sindicalizate entitati din Romania!) sa organizeze un miting in fata unui minister. Nu presupune nici vreo mare complicatie in strangerea fortelor si nici vreo alta bataie de cap. Sunam trompeta, adunam oastea, refulam doua ore, injuram, ne usuram si ne intoarcem acasa. Fix in punctul din care am plecat.
Cu speranta ca dupa ce am aratat ce puternici suntem, lucrurile se vor corecta de indata. Dar exista si alte efecte sau perspective posibile ale unor actiuni de strada mediatizate. Si anume ca mass-media sa preia distorsionat revendicarile noastre traducand nemultumirile salariale intr-o goana dupa majorari preferentiale, ca celelalte institutii din structura de aparare sa vada actiunile noastre cu caracter de fragmentare a unor demersuri realizate cu foarte mare greutate, si asa mai departe. Niciun sindicat serios nu s-ar arunca in miscari pripite cand miza este atat de mare.
Cu toate cele expuse mai sus, SNLP a transmis clar Ministrului Justitiei ca in perfecta cunostinta a contextului si situatiei, luam in discutie organizarea unui miting daca nu vor fi facute macar plati partiale ale majorarilor pana in luna iulie 2015. Ambele structuri sindicale reprezentative din sistemul nostru urmeaza aceeasi strategie comuna deja initiata si preseaza zilnic pentru identificarea de fonduri in bugetul ordonatorului principal (MJ).
In ultima saptamana au avut loc cateva intalniri cu ANP iar pe data de 5 mai 2015 este planificata o intalnire la nivel MJ. Principala problema extrasa si impinsa in fruntea tuturor listelor noastre este plata majorarilor salariale! Nu putem decat sa asiguram toti salariatii din sistemul penitenciar, membri sau nemembri in sindicate, ca impingem cat putem si ca nu ne dorim altceva decat eliminarea definitiva a termenului restanta din vocabularul nostru zilnic!
In cazul in care dupa intalnirea din 5 mai organizata de MJ, ar deveni cert faptul ca inainte de luna iulie este absolut imposibil sa fie platite majorari, Birourile executive ale SNLP si FSANP se vor intruni urgent in sedinta comuna si vor decide asupra oportunitatii organizarii unui miting in Bucuresti, in luna mai, insa fara a ignora niciunul dintre aspectele descrise mai sus, care incadreaza un context poate mai sensibil ca niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu