Drepturile salariaților din penitenciare. Opinii

Constituția României

Nivelul de trai

Art. 47:

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetațenilor un nivel de trai decent.

Aș fi prins între ghilimele acest articol din Constituția României însă am considerat că ne aparține în totalitate textul, el fiind reflecția gândirii comune pentru o viață normală într-un stat civilizat. Ne folosim de acest preambul pentru a înțelege, într-o oarecare măsură, contextul articolului/opiniilor de mai jos. 

A trecut deja o zi de când pe site-ul oficial al snlp (www.snlp.ro - UPDATE: Prima problema din programul SNLP "Una pe luna" a intrat pe culoarul prioritar. SNLP a stabilit cu conducerea ANP data unei intalniri preliminare in cadrul careia se va decide si data primei sedinte a grupului de lucru. Cel putin in aceasta privinta directorul general ANP declara ca sprijina total demersul. Sedinta preliminara va fi luni 22.02.2016, ora 13,00.) a apărut un articol în care se arată intenția acestei organizații sindicale, de a trata cu seriozitate aplicarea drepturilor ce se cuvin salariaților din penitenciare, drepturi conferite prin lege. Și cum orice demers are un început, SNLP a ales în primă etapă să abordeze problematica art. 38 din legea 293/2004: (1) Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare vor fi sprijiniţi în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei profesionale, a unei locuinţe proprietate personală, în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care sunt încadraţi, din fondurile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau alte fonduri guvernamentale, în condiţiile legii. .

Cum dealtfel ne-am obișnuit deja cu un gen de feed-back, care de care mai colorat și mai expresiv, evident că nici acest demers nu a rămas nesancționat, atât pe site-ul snlp cât și pe rețelele de socializare, cel mai intâlnit fiind pe rețeaua facebook. Evident că opțiunile fiecăruia asupra unei intenții sunt liber a fi exprimate, pe același considerent fiind și noi îndreptățiți a ne exprima opinia în raport cu aceste feed-back-uri. 

O primă reacție din partea unor utilizatori a fost aceea că tratarea problematicii dreptului salariatului din penitenciare de a beneficia o singură dată în carieră de un ajutor la construirea sau cumpărarea unei case este una de tip comunistoid. Mai exact ca doar pe timpul comuniștilor se auzea expresia a "obține locuință de serviciu". Exact ! Nu are nicio legătură obținerea unei locuințe de serviciu cu dreptul invocat mai sus. Dar ce putem face? Suntem obișnuiți a ne exprima opiniile chiar dacă nu ne complicăm prea mult a desluși contextul în care o facem. Este adevărat că celor din afara sistemului penitenciar, celor care nu cunosc particularitățile muncii în acest sistem, li se pare că doleanțele noastre sunt un moft de bugetar îmbuibat. Ne dăm seama că astfel de lucruri sunt greu digerabile de cei din afara mediului penitenciar insă la fel de clar concluzionăm că apelează la astfel de atitudini din neputința de a înțelege ce inseamnă acest mediu și, evident că nu pot medita și traduce liber ce ni se cuvine și ce nu nepășind vreodată pe culoarul unei pușcării. Astfel de atitudini nu le condamnăm însă recomandăm informarea completă de la sursă pentru a putea fi conștienți în totalitate de realitatea față de care își exprimă opiniile. 

O altă reacție vis-a-vis de acest drept prevăzut de lege, este aceea a colegilor de sistem care se simt nedreptățiți, tocmai pe motiv că ar fi prea târziu pentru ei să mai poată lua în calcul un astfel de ajutor. Evident că poate fi frustrant pentru unii care deja s-au chinuit cu propriile forțe să-și construiască sau să-și cumpere o casă insă, la fel de frustrant e să privești în gol la niște drepturi stipulate de lege și neacordate din diferite motive. 

Nu este momentul să devenim, în termeni populari, invidioși că salariați ai acestui sistem ar putea beneficia de acest drept. Să ne ghidăm opiniile, de exemplu, pe următorul considerent: dacă părinții, bunicii, străbunicii voștri au trăit vremuri nenorocite, de ce urmașii lor ar trebui să beneficieze de același tratament ? De ce să ignorăm în totalitate drepturile fundamentale ale unui om conferite de lege pe fondul unui impuls provocat de unele frustrări personale? Nu credeți că astfel de reacții ne-au dezbinat pe parcursul timpului și am devenit, cum nu se putea mai bine pentru unii, o masă de manevră, ușor de manipulat? Considerăm că această masă de salariați a sistemului penitenciar poate mai mult de atât și că lupta pentru respectarea drepturilor salariaților va primi un total sprijin din interior.