Mai bine mort, decat comunist / Mai rau gardian, decat politist
Sursa: www.snlp.ro
De ce tot poporul ne denumeste gardieni si de ce majoritatea gardienilor isi doresc sa fie denumiti politisti? Simplu, pentru ca nu exista alta optiune. Doar daca nu cumva exista un singur jurnalist in tara asta care sa accepte ca denumire a unei ocupatii, o grupare de noua cuvinte si sa reuseasca sa o pronunte de doua ori la fel - functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare. Trist ca ajungem sa ne cautam identitatea prin alte curti si o adoptam doar pentru ca nu avem alta... Dar macar sa stim cum stam. De aici si titlul articolului care parafrazeaza un imn celebru in istoria recenta a Romaniei.
In timp ce in Marea Britanie, de exemplu, prison (inchisoare) este un cuvant pastrat peste veacuri, de care nimeni nu se fereste si nu se rusineaza, iar prison officer este o ocupatie plina de prestanta si demnitate, in Romania am alunecat pe langa termenul inchisoare spre penitenciar, desi se executa in continuare pedeapsa cu inchisoarea conform legii si nu cu penitenciarul si am incercat sa eliminam termenul de gardian
din dorinta de a inchide in trecut tristele amintiri comuniste ale
inchisorilor politice in care detinutii erau dezumanizati doar pentru ca
aveau curajul sa aiba convingeri.
Cu gandul de a obtine o noua identitate profesionala si de a defini un sector de activitate important pentru siguranta nationala,
am reusit sa pierdem ireversibil denumirea unei ocupatii care a devenit
acum un termen jignitor pe care doar noi il percepem astfel si nimeni
nu intelege de ce. Acum avem un sistem cu denumire absolut incerta, sistemul administratiei penitenciare, care
este insa format nu numai din administratie ci si din unitati, precum
si o ocupatie denumita printr-un lant de noua cuvinte. De ce sa mai fim
suparati pe jurnalisti cand spun despre noi - gardienii din inchisori?
Bun, stim ca ne-am imbolnavit si aproape ca detectam si diagnosticul: fuga de trecut urmata de goana dupa identitate. Dar
ce terapie alegem daca refuzam sa ne resemnam si sa asteptam decesul?
Ne-am pus la treaba si dupa sondaje aplicate in sistem am stabilit ca
majoritatea ne dorim denumirea de politist de penitenciare.
Acest lucru nu se poate realiza decat prin schimbarea statutului nostru
special. Prin urmare, au inceput grupurile de lucru si tratativele intre
sindicate si ANP/MJ. Ultima schimbare majora s-a produs in 2008 iar cea
pe care o tot pregatim trece prin repetate preludii de cativa ani dar
fara finalizare. Ultimul proiect dateaza de anul trecut si include
denumirea de politist de penitenciare convenita cu MJ si ANP dupa destul
de multe tamponari.
Proiectul este finalizat in proportie de 99%, insa restul de 1% reprezinta divergente intre sindicate si MJ/ANP
in puncte cheie ale textului. Daca nu va fi posibil un reglaj cat mai
aproape de consens, sindicatele nu vor sustine proiectul. Desi ne dorim o
noua identitate profesionala, nu suntem dispusi sa sacrificam lucruri
foarte importante pentru acest sistem doar de dragul unei denumiri. In
prezent modificarea se intentioneaza a fi facuta sub forma de lege avand
in vedere amploarea, insa exista si optiunea ordonantei de urgenta daca
modificarile ar fi succinte, optiune neacceptata de MJ.
Ultima intalnire pentru negocierea divergentelor din proiect a fost organizata la sediul ANP pe data de 13 mai 2015
si a beneficiat de participare de la nivel MJ, precum si de prezenta
directorului general ANP. Principalul aspect divergent luat in discutie a
fost cel referitor la sporurile pentru munca suplimentara, munca in
zile de sarbatoare legala, repaus saptamanal si in alte zile libere, o
problema deosebit de spinoasa daca este sa tinem cont de faptul ca
suntem in situatia de a formula un text care vizeaza inlcuderea unor
sporuri de 100% pentru toate tipurile de munca mentionate, text care va
fi supus analizei si aprobarii Parlamentului.
Doar problema sporurilor a facut obiectul unor dezbateri si contradictii de peste o ora
fara a se reusi o concluzie clara. In prezent, statutul in vigoare
include anumite prevederi in acest domeniu, trimitand totodata la
legislatia muncii, Codul muncii prevede sporuri minime fara a stabili in
clar, legea unitara de salarizare trimite tot catre Codul muncii, iar
legislatia salariala tranzitorie anuala suspenda sporul si creeaza un
drept nou, respectiv majorarile de 75% care trebuie acordate doar pentru
doua dintre tipurile de munca. Greu de facut lumina in acest hatis, cu o
prevedere care sa nu devina mai restrictiva decat cadrul existent.
Exista cateva variante asupra carora ne vom pronunta la urmatoarea
sedinta planificata pe 3 iunie 2015.
In afara discutiei pe sporuri un alt interval de o ora a fost rezervat intentiei MJ de a impune o procedura destul de ampla
in planul controalelor pentru identificarea unor boli psihice de care
sufera anumiti salariati, boli care pot genera suspendarea/incetarea
raportului de serviciu, procedura care in viziunea noastra naste riscul
producerii unor abuzuri grave din partea unor manageri mai putin
obiectivi. Mai avem neintelegeri si privitor la greva care este un drept
pe care noi il vrem mentinut in continuare in statut chiar daca a fost
restrictionat prin Legea dialogului social. Daca vom reusi la inceputul
lunii iunie sa avem solutii constructive pentru aceste prevederi noi,
solutii acceptate deopotriva de sindicate in interesul membrilor
reprezentati, precum si de ANP/MJ ca initiatori si principali
sustinatori ai proiectului, acesta va putea fi depus la Parlament unde
vom intra intr-o noua etapa de emotii si surprize, mai putin
controlabile, insa, avand in vedere interesul cert cu care unii
parlamentari vor privi statututul nostru, acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu